Partajarea bunurilor după divorț: cum se împart proprietățile? În regimul comunității legale, bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt comune, iar moștenirile și donațiile rămân proprii. Divorțul nu împarte automat bunurile: foștii soți rămân coproprietari până la lichidarea comunității, la notar sau în instanță.
Cuprins
Întrebări frecvente
Ce bunuri se împart după divorț?
Se împart bunurile dobândite în timpul căsătoriei în regimul comunității legale: venituri, case, mașini, mobilier, conturi. Moștenirile și donațiile rămân proprii, dacă donatorul nu a prevăzut altfel. Bunurile proprii se scot mai întâi din masa partajabilă.
Se împarte automat totul 50/50?
Nu. Divorțul nu lichidează comunitatea. Cota fiecărui soț se stabilește după contribuția la dobândirea bunurilor și la obligațiile comune. Contribuția egală este prezumată, dar poate fi răsturnată prin probe.
Pot face partajul la notar după divorț?
Da, dacă foștii soți se înțeleg. Partajul se poate face prin act notarial autentic, atât după divorț, cât și în timpul căsătoriei. Dacă nu există acord, cererea se depune în instanță.
Cât este taxa de timbru pentru partaj?
Pentru cererile de partaj judiciar, taxa este, în general, de 3% pentru capetele de cerere prevăzute separat. Dacă mai multe capete sunt reunite în aceeași acțiune, taxa unică este 5% din valoarea masei partajabile.
Ce bunuri se împart după divorț?
În regimul comunității legale, se împart bunurile dobândite în timpul căsătoriei: venituri din muncă, imobile, autovehicule, mobilier, conturi și alte active. Nu intră la partaj moștenirile și donațiile, dacă donatorul nu a prevăzut expres contrariul. Bunurile dobândite înainte de căsătorie rămân proprii.
Regula de bază este simplă, dar aplicarea ei ridică întrebări. O casă cumpărată în timpul căsătoriei, chiar dacă este înscrisă doar pe numele unuia dintre soți, este, de regulă, un bun comun. La fel, un autoturism achiziționat din venituri comune sau o sumă strânsă într-un cont deschis în timpul căsătoriei. Excepțiile contează: dacă un soț a primit un imobil prin moștenire sau donație, acel imobil rămâne bun propriu, cu excepția cazului în care donatorul a stabilit expres că intră în comunitate.
Nu toate bunurile deținute la momentul divorțului se împart. Bunurile dobândite înainte de căsătorie, cele dobândite după divorț și cele obținute prin moștenire sau donație sunt proprii. De asemenea, bunurile de uz personal, precum îmbrăcămintea sau obiectele necesare profesiei, pot avea un regim special. Datoriile comune, cum ar fi un credit ipotecar luat pentru locuința familiei, se regularizează odată cu bunurile.
O greșeală frecventă este să se creadă că hotărârea de divorț împarte și bunurile. În realitate, foștii soți rămân coproprietari în devălmășie până la lichidarea comunității. De aceea, partajul este un pas separat, care se face după divorț sau chiar în timpul căsătoriei.
Cum se stabilește cota fiecărui soț la partaj?
Nu există o regulă automată de 50/50. Cota fiecărui soț se stabilește după contribuția la dobândirea bunurilor și la îndeplinirea obligațiilor comune. Contribuția egală se prezumă, dar poate fi răsturnată prin probe. Cine pretinde o cotă mai mare trebuie să o dovedească.
Prezumția de contribuție egală este punctul de plecare, nu concluzia. Dacă un soț a plătit integral prețul unui imobil din fonduri proprii, a folosit bani primiți prin moștenire sau a adus în căsătorie o sumă importantă, poate solicita o cotă mai mare. Instanța analizează, de regulă, contribuția în bani, dar și munca depusă în gospodărie și creșterea copiilor. Aceste contribuții nepatrimoniale sunt luate în considerare la stabilirea cotei.
Documentele care ajută la dovedirea contribuției includ:
- contracte de vânzare-cumpărare și chitanțe de plată;
- extrase de cont care arată de unde au provenit banii;
- acte de moștenire sau contracte de donație pentru fondurile proprii;
- dovezi ale plății ratelor sau ale renovărilor;
- corespondență sau declarații care explică sursa banilor.
Confuzia frecventă este să se creadă că prezumția egală înseamnă o împărțire matematică identică. De fapt, prezumția poate fi răsturnată. O cerere de partaj trebuie susținută cu probe; altfel, instanța va aplica prezumția și va împărți în mod egal.
Cum se face partajul la notar sau în instanță?
Partajul se poate face în două moduri: prin act notarial autentic, dacă foștii soți sunt de acord, sau în instanță, dacă există neînțelegeri. Aceeași regulă se aplică și în timpul căsătoriei, nu doar după divorț. La notar, părțile stabilesc singure împărțirea.
Actul notarial este potrivit când relația dintre foști soți permite o discuție constructivă. Notarul constată acordul, identifică bunurile, stabilește cotele și încheie actul autentic. Dacă unul dintre soți nu este de acord, cererea de partaj se depune la instanță. Instanța stabilește masa partajabilă, cotele și modul de atribuire.
Un aspect important: divorțul nu face partajul automat. Hotărârea de divorț desface căsătoria, dar bunurile rămân în devălmășie până la lichidarea comunității. De aceea, mulți foști soți ajung la partaj la câțiva ani după divorț. Nu există un termen special impus de lege pentru a începe partajul după divorț; procedura poate fi cerută oricând, dacă dreptul nu este prescris.
Când unul dintre soți păstrează imobilul, diferența de valoare se compensează în bani. Se stabilește valoarea bunului, apoi soțul care îl primește plătește celuilalt partea corespunzătoare din cotă. Plata poate fi făcută integral sau eșalonat, dacă părțile convin astfel.
